Satul Bobuleşti se află situat în oraşul Ştefăneşti, judeţul Botoşani la o distanţă de 9 km sud faţă de nodul hidrotehnic Stânca – Costeşti, 50 km est faţă de oraşul Botoşani, 80 km nord faţă de oraşul Iaşi. Pentru întocmirea acestei monografii s-a găsit primul document de atestare documentară cel din data de 13 februarie 1611 la Institutul de Istorie şi Cercetări Arheologice „Alexandru D. Xenopol” din Iaşi.
Defapt se crede ca satul este mult mai vechi, încă dinaintea domniei lui Alexandru cel Bun şi se afla situat pe malul drept al Prutului, la locul numit azi „Răchita Arsă”. Această aşezare a fost confirmată şi de săpăturile care s-au efectuat la sistemul de irigat al CAP Bobuleşti în anul 1967. Pe atunci locuitorul satului Jechel Gh. Grigorie în timp ce săpa şanţuri pentru irigat, la o adâncime de peste doi metri, a găsit mai multe cadavre de oameni, monezi asupra lor care datau din secolul al XIV-lea, loc unde pe timpuri fusese cimitir. Această descoperire a fost cercetată la momentul respectiv de specialiştii Muzeului de Istorie şi Arheologie din Iaşi şi Botoşani.
Din cauza inundaţiilor râului Prut, aşezarea sus-menţionată s-a mutat treptat mai spre apus, pe un loc mai ridicat, unde nu ajungeau apele iar bordeiele nu puteau fi inundate. Aici şi-au construit din nou bordeie pe moşia boierească, în timpul domniei lui Petru Rareş.
Cu timpul bordeiele s-au înmulţit, iar unii ţărani care munceau permanent pe moşie, administratorul moşiei le dădea voie să-şi aducă lemne din pădure şi astfel au început să-şi ridice căsuţe mici şi tupilate din vălătuci de pământ acoperite cu paie şi stuf, cu geamuri din băşici de bou.
Treptat locuitorii acestor aşezări au simţit nevoia de a avea un locaş de cult, de slujitori ai bisericii, pentru oficierea serviciilor religioase după reguli şi tradiţii moştenite de la înaintaşii lor. Pentru oficierea acestor servicii pe vremea aceea oamenii făceau apel la parohiile vecine care dispuneau de biserici şi preoţi, ca cea de la Ostopceni (azi Româneşti), dar mai mult la biserica „Cuvioasa Parascheva” din Ştefăneşti, ctitorie a voievodului Ştefan al II-lea Tomşa din anul 1622 (această dată rezultă din Buletinul Societăţii Geografice Române, 1898, pag.61, de la Institutul de Istorie şi Arheologie din Iaşi.
În anul 1777 nişte moşieri din familia domnească Cantacuzino, împreună cu clăcaşii de pe moşia Bobuleşti, au construit cu modestele lor mijloace, actuala biserică din bârne, vălătuci şi stâlpi de stejar, iar acoperişul cu draniţă. Arhitectura bisericii este foarte simplă.
Planul general al bisericii este dreptunghiular, format din altar, naos, pronaos şi pridvor. Pereţii sunt simpli în interior şi exterior, fiind lipsiţi de ornamente şi pictură murală. Catapeteasma este veche, de când este şi biserica, din lemn de stejar , fără ornamenter. La sfinţirea acestui locaş biserica a primit hramul „Sfinţii Arhangheli”. Lucrări de restaurare s-au făcut în anul 1887 când la vechiul plan al bisericii s-au adăugat pronaosul şi pridvorul, iar peste draniţă s-a pus tablă. În anul 1936 s-au consolidat pereţii, iar în 1939 credincioşii au procurat 70.000 bucăţi de cărămidă şi 200 mc piatră, adusă cu căruţele de peste Prut, de lângă satul Izvoare, pentru ridicarea unui nou locaş. Dar în timpul războiului, armatele au folosit acest material în alte scopuri, iar ce a mai rămas s-a folosit pentru construcţia Căminului Cultural din Bobuleşti.
În sec. XVIII, hatmanul Iordache Boldur-Lăţescu îşi mărită fiica cu generalul Neculai Mavrocordat şi i-a dat ca zestre moşia Bobuleşti şi conacul de la Ştefăneşti Târg. Mult mai târziu, după moartea celor pomeniţi, moştenitorii generalului Mavrocordat pierd întreaga avere care trece în proprietatea „Băncii Dacia” din Iaşi, care după un timp o vinde fostului ministru de justiţie, Alexandru Bădărău.
De-a lungul timpului în această parohie au slujit următorii preoţi (care s-au găsit menţionaţi în documentele verificate):
- Pr. Vasiliu Grigorie;
- Pr. Ignat Cezar;
- Pr. Anisescu Ilie;
- Pr. Giosu Traian – care a slujit 58 ani;
- Pr. Ciofu Petru – a slujit 2 ani, schimbat din motive necunoscute de enoriaşi;
- Pr. Cioacă Benone – din 1994 pănă în 2000;
- Pr. Băicănescu Ionel – de la 01.01. 2001 până în prezent.
În anul 1995 consiliul parohial al bisericii Bobuleşti a luat hotărârea de a construi o casă parohială, lucru ce începe să se concretizeze începând cu anul următor.
Odată cu venirea pr. Băicănescu Ionel se ia hotărârea de a se construi o biserică nouă în vecinătatea casei parohiale. Sfinţirea locului s-a făcut în noiembrie 2000, primele lucrări demarând deabea în 2003 din lipsa fondurilor, când biserica este ridicată până la cota de 4 metri. Apoi lucrările stagnează până în 2008 când sunt reluate sub îndrumarea domnului Horga Iordache din localitatea Gura Humorului, judeţul Suceava şi continuă an de an, ajungându-se la stadiul actual.
